Cap. 12. Programare

Comanda „echo” trebuie utilizată cu următoarele precauții, deoarece implementarea sa diferă între comenzile interne ale shell-ului și cele externe.

	Notă
	Deși opțiunea „-n” nu este, de fapt, o sintaxă POSIX, ea este acceptată în general.

	Indicație
	Folosiți comanda „printf” în locul comenzii „echo” dacă trebuie să includeți secvențe de eludare în șirul de ieșire.

În scripturile shell se utilizează frecvent parametri speciali ai shell-ului.

Expansiunile parametrilor de bază pe care trebuie să le rețineți sunt următoarele.

Aici, caracterul „:” din toți acești operatori este, de fapt, opțional.

Fiecare comandă returnează un cod de ieșire care poate fi utilizat în expresii condiționale.

	Notă
	În contextul condițional al shell-ului, „0” înseamnă „Adevărat”, în timp ce în contextul condițional al limbajului C, „0” înseamnă „Fals”.

	Notă
	„[” este echivalentul comenzii test, care evaluează argumentele sale până la „]” ca o expresie condițională.

Expresiile condiționale de bază pe care trebuie să le rețineți sunt următoarele.

if [ conditional_expression ]; then
 if_success_run_this_command
else
 if_not_success_run_this_command
fi

Aici a fost necesară adăugarea secvenței „|| true” pentru a se asigura că acest script de shell nu se închide accidental la această linie atunci când shell-ul este invocat cu opțiunea „-e”.

Operatorii aritmetici de comparare a numerelor întregi din expresia condițională sunt „-eq”, „-ne”, „ -lt„, ”-le„, ”-gt„ și ”-ge".

În shell-ul POSIX există mai multe expresii de tip buclă care pot fi utilizate.

	Indicație
	Iterarea numerică specifică limbajului C poate fi realizată folosind seq(1) ca generator de tipul „foo1 foo2 …”.

	Indicație
	Consultați Secțiune 9.4.9, „Repetarea unei comenzi care parcurge fișierele”.

Este posibil ca unele variabile de mediu uzuale pentru linia de comandă a shell-ului standard să nu fie disponibile în mediul de execuție al scriptului dumneavoastră.

Shell-ul procesează un script aproximativ după următoarea secvență.

Ghilimelele simple între ghilimele duble nu au niciun efect.

Executarea comenzii „set -x” în shell sau lansarea shell-ului cu opțiunea „-x” determină shell-ul să afișeze toate comenzile executate. Acest lucru este foarte util pentru depanare.

Pentru a face programul dvs. de tip shell cât mai portabil posibil pe sistemele Debian, este recomandat să limitați utilizarea programelor utilitare la cele furnizate de pachetele esențiale.

Majoritatea interpreților oferă funcționalități de bază pentru verificarea sintaxei și urmărirea codului.

Scriptul Shell poate fi îmbunătățit pentru a crea un program cu interfață grafică atractivă. Secretul constă în utilizarea unuia dintre așa-numitele programe de tip dialog, în locul interacțiunii monotone bazate pe comenzile echo și read.

Iată un exemplu de program cu interfață grafică care demonstrează cât de ușor este să realizezi acest lucru folosind doar un script de shell.

Acest script utilizează zenity pentru a selecta un fișier (implicit /etc/motd) și a-l afișa.

Programele de gestionare a fișierelor cu interfață grafică pot fi extinse pentru a efectua anumite operații uzuale asupra fișierelor selectate, folosind pachete de extensii suplimentare. De asemenea, pot fi configurate să execute operații personalizate foarte specifice prin adăugarea propriilor scripturi.

Pentru a procesa datele, sh trebuie să lanseze subprocese care execută cut, grep, sed etc., iar acest lucru este lent. Pe de altă parte, perl dispune de capacități interne de procesare a datelor și este rapid. De aceea, multe scripturi de întreținere a sistemului pe Debian folosesc perl.

Să analizăm următorul fragment de script AWK de o singură linie și echivalentele sale în Perl.

awk '($2=="1957") { print $3 }' |

Aceasta este echivalentă cu oricare dintre următoarele linii.

perl -ne '@f=split; if ($f[1] eq "1957") { print "$f[2]\n"}' |

perl -ne 'if ((@f=split)[1] eq "1957") { print "$f[2]\n"}' |

perl -ne '@f=split; print $f[2] if ( $f[1]==1957 )' |

perl -lane 'print $F[2] if $F[1] eq "1957"' |

perl -lane 'print$F[2]if$F[1]eq+1957' |

Ultima este o ghicitoare. Aceasta a folosit următoarele caracteristici ale limbajului Perl.

Această flexibilitate este punctul forte al limbajului Perl. În același timp, aceasta ne permite să creăm coduri criptice și încâlcite. Așadar, fiți atenți.

Un exemplu simplu, „example.c”, poate fi compilat împreună cu biblioteca „libm” într-un fișier executabil „run_example” după cum urmează.

$ cat > example.c << EOF
#include <stdio.h>
#include <math.h>
#include <string.h>

int main(int argc, char **argv, char **envp){
        double x;
        char y[11];
        x=sqrt(argc+7.5);
        strncpy(y, argv[0], 10); /* prevent buffer overflow */
        y[10] = '\0'; /* fill to make sure string ends with '\0' */
        printf("%5i, %5.3f, %10s, %10s\n", argc, x, y, argv[1]);
        return 0;
}
EOF
$ gcc -Wall -g -o run_example example.c -lm
$ ./run_example
        1, 2.915, ./run_exam,     (null)
$ ./run_example 1234567890qwerty
        2, 3.082, ./run_exam, 1234567890qwerty

Aici, „-lm” este necesar pentru a lega biblioteca „/usr/lib/libm.so” din pachetul libc6 pentru sqrt(3). Biblioteca propriu-zisă se află în „/lib/” cu numele de fișier „libm.so.6”, care este o legătură simbolică către „libm-2.7.so”.

Uită-te la ultimul parametru din textul afișat. Are mai mult de 10 caractere, deși s-au specificat „%10s”.

Utilizarea funcțiilor de operare cu memoria prin intermediul indicatoare fără verificări de limite, precum sprintf(3) și strcpy(3), este învechită pentru a preveni exploatările de tip „buffer overflow” (debordare a memoriei tampon) care profită de efectele de depășire menționate mai sus. În schimb, utilizați snprintf(3) și strncpy(3).

Tutorialul pentru bison(1) poate fi găsit în «info bison».

Trebuie să furnizați propriile funcții „main()” și „yyerror()”. Funcția „main()” apelează funcția „yyparse()”, care la rândul ei apelează funcția „yylex()”, create de obicei cu ajutorul Flex.

Iată un exemplu de creare a unui program simplu de calculator pentru terminal.

Să creăm example.y:

/* calculator source for bison */
%{
#include <stdio.h>
extern int yylex(void);
extern int yyerror(char *);
%}

/* declare tokens */
%token NUMBER
%token OP_ADD OP_SUB OP_MUL OP_RGT OP_LFT OP_EQU

%%
calc:
 | calc exp OP_EQU    { printf("Y: RESULT = %d\n", $2); }
 ;

exp: factor
 | exp OP_ADD factor  { $$ = $1 + $3; }
 | exp OP_SUB factor  { $$ = $1 - $3; }
 ;

factor: term
 | factor OP_MUL term { $$ = $1 * $3; }
 ;

term: NUMBER
 | OP_LFT exp OP_RGT  { $$ = $2; }
  ;
%%

int main(int argc, char **argv)
{
  yyparse();
}

int yyerror(char *s)
{
  fprintf(stderr, "error: '%s'\n", s);
}

Să creăm example.l:

/* calculator source for flex */
%{
#include "example.tab.h"
%}

%%
[0-9]+ { printf("L: NUMBER = %s\n", yytext); yylval = atoi(yytext); return NUMBER; }
"+"    { printf("L: OP_ADD\n"); return OP_ADD; }
"-"    { printf("L: OP_SUB\n"); return OP_SUB; }
"*"    { printf("L: OP_MUL\n"); return OP_MUL; }
"("    { printf("L: OP_LFT\n"); return OP_LFT; }
")"    { printf("L: OP_RGT\n"); return OP_RGT; }
"="    { printf("L: OP_EQU\n"); return OP_EQU; }
"exit" { printf("L: exit\n");   return YYEOF; } /* YYEOF = 0 */
.      { /* ignore all other */ }
%%

Apoi, pentru a încerca acest lucru, executați următoarea comandă din linia de comandă:

$ bison -d example.y
$ flex example.l
$ gcc -lfl example.tab.c lex.yy.c -o example
$ ./example
1 + 2 * ( 3 + 1 ) =
L: NUMBER = 1
L: OP_ADD
L: NUMBER = 2
L: OP_MUL
L: OP_LFT
L: NUMBER = 3
L: OP_ADD
L: NUMBER = 1
L: OP_RGT
L: OP_EQU
Y: RESULT = 9

exit
L: exit

Când programul se „prăbușește” (crash), este recomandat să trimiteți un raport de eroare care să conțină informațiile traseului de execuție copiate și lipite.

Urmărirea traseului de execuție poate fi obținută prin gdb(1) folosind una dintre următoarele metode:

Folosiți ldd(1) pentru a afla de ce biblioteci depinde un program, urmând pașii de mai jos.

$ ldd /usr/bin/ls
        librt.so.1 => /lib/librt.so.1 (0x4001e000)
        libc.so.6 => /lib/libc.so.6 (0x40030000)
        libpthread.so.0 => /lib/libpthread.so.0 (0x40153000)
        /lib/ld-linux.so.2 => /lib/ld-linux.so.2 (0x40000000)

Pentru ca ls(1) să funcționeze într-un mediu „chroot”, bibliotecile menționate mai sus trebuie să fie disponibile în mediul „chroot”.

Dacă un program GNOME preview1 a primit o eroare X, ar trebui să apară următorul mesaj.

The program 'preview1' received an X Window System error.

În acest caz, puteți încerca să rulați programul cu opțiunea „--sync” și să opriți execuția la funcția „gdk_x_error” pentru a obține o urmărire a traseului execuției.

În Debian sunt disponibile mai multe instrumente de detectare a „scurgerilor” de memorie.

Puteți dezasambla codul binar cu objdump(1) urmând pașii de mai jos.

$  objdump -m i386 -b binary -D /usr/lib/grub/x86_64-pc/stage1

	Notă
	gdb(1) poate fi utilizat pentru a dezasambla codul în mod interactiv.

Rulați «make -p -f/dev/null» pentru a vedea regulile interne automate.

Sistemul de construire a software-ului a evoluat: